Biotina, vitamina B8

Biotina, vitamina B8 Sinonime: Vitamina H (din germană “Haar und Haut“, adică “păr şi piele”), vitamina B8, coenzima R.

Compoziţia chimică

Biotina are o structura biciclică de  inel. Un inel conţine un grup ureido şi celălalt conţine un atom heterociclic de sulf şi un grup de acid valerianic lateral. (Hexahidro-2-oxo-1H-tieno [3,4-d]imidazol-4-acid pentanoic).

Introducere

Biotina este o vitamină incoloră, hidrosolubilă, membră a complexului de vitamine B. Cu toate că biotina a fost descoperită deja în 1901 ca factor de creştere special pentru drojdie, a fost nevoie de aproape patruzeci de ani de cercetare pentru a încadra biotina ca o vitamină. Datorită efectelor sale benefice pentru păr, piele şi unghii, biotina este, de asemenea, cunoscută sub numele de vitamina “frumuseţii”. Există opt forme diferite de biotină, dar numai una dintre ele – D-biotină – se găseşte în stare naturală şi posedă întreaga activitate a vitaminei. Biotina poate fi sintetizată doar de bacterii, mucegai, drojdie, alge, precum si unele specii de plante.

Funcţii

Biotina joacă un rol-cheie în metabolismul lipidic, proteic şi glucidic. Aceasta acţionează ca şi coenzimă critică (obligatoriu necesară) pentru patru carboxilaze (enzime):

  • acetil-CoA carboxilaza (implicată în sinteza de acizi graşi din acetat)
  • propionil-CoA carboxilaza (implicată în gluconeogeneza, adică sinteza de glucoză din lactat, glicerol şi aminoacizi)
  • b-metilcrotonil- CoA carboxilaza (este necesară în metabolismul leucinei, un aminoacid esenţial)
  • piruvat carboxilaza (implicată în metabolismul energetic, necesară în metabolismul aminoacizilor, colesterolului, şi acizilor graşi cu lanţ nesaturat)

Biotina, de asemenea, joacă un rol special în a asigura capacitatea organismului de utilizare a glucozei din sânge ca o sursă majoră de energie pentru fluidele corporale. În plus, biotina poate avea un rol în replicarea ADN-ului şi în transcrierea genelor, roluri care decurg din interacţiunea cu proteinele nucleare histonice. Îşi datorează reputaţia de vitamina “frumuseţii” faptului că activează metabolismul proteic/aminoacizi la nivelul rădăcinii părului şi a celulelor din structura unghiilor.

Funcţii principale sumarizate:

  • Sinteza de acizi graşi, aminoacizi şi glucoză
  • Metabolismul energetic
  • Excreţia de subproduse rezultate din metabolismul proteinelor
  • Menţinerea sănătăţii părului şi a unghiilor

Surse alimentare

Biotina este larg distribuit în cele mai multe alimente, dar la nivel foarte scăzut în comparaţie cu alte vitamine hidrosolubile. Se găseşte în stare liberă sau legată de proteine în produsele alimentare. Cele mai bogate surse sunt drojdia, ficatul şi rinichii. În gălbenuşul de ou, soia, nuci şi cereale se găsesc de asemenea cantităţi importante. 100 g de ficat conţin aproximativ 100 micrograme biotină, în timp ce cele mai multe produse din carne, legume şi fructe conţin aproximativ doar 1 microgram de biotină / 100 g produs. În experimente pe animale, s-a demonstrat că biodisponibilitatea biotinei variază considerabil (5% -62%), şi în cazul cerealelor e posibil să fie şi mai redusă. Microorganismele producătoare de biotină există în intestinul gros, dar întinderea şi semnificaţia acestei sinteze enterale în turnoverul general al biotinei este dificil de calculat şi prin urmare, rămâne un subiect de controverse.

Conţinutul în biotină al alimentelor

Produse alimentare Biotină (micrograme / 100 g)
drojdie 115
ficat de vită 100
boabe de soia 60
tărâţe de grâu 45
arahide 35
ou 25
ciuperci albe 16
spanac 6.9
banane 6
căpşuni 4
pâine integrală de grâu 2
sparanghel 2

Stabilitatea

Biotina este relativ stabilă la căldură şi astfel nu este uşor distrusă în decursul proceselor obişnuite de gătit, dar ea se va scurge în apa de gătit. Prelucrarea produselor alimentare, de exemplu conservarea, determină o reducere moderată a conţinutului de biotină.

Interacţiuni

Interacţiunile negative

Albuşul de ou crud conţine avidină, o glicoproteină care se leagă puternic de biotină şi previne absorbţia vitaminei. Astfel, ingerarea de cantităţi mari de albuş de ou crud pe o perioadă lungă poate duce la un deficit de biotină. De asemenea, s-a raportat că antibioticele, care afectează flora intestinală (reducând astfel sinteza bacteriană) pot reduce nivelurile de biotină. Interacţiunea cu anumite medicamente anticonvulsivante şi alcool poate inhiba absorbţia intestinală a biotinei prin acţiune asupra mecanismului de transport mediat prin carrier (purtător). Acidul pantotenic ingerat în cantităţi mari intră în  competiţie cu biotina în procesul de absorbţie intestinală si celulară datorită structurii similare.

Deficienţa

Deficitul de biotină la om este extrem de rar. Acest lucru se datorează, probabil, faptului că biotina este sintetizată endogen de către bacteriile tractului intestinal uman. Simptome ale potenţialului deficit includ anorexie, greaţă, vărsături, glosită, depresie, dermatite de tip uscat-solzos, conjunctivită şi ataxie, iar în deficitul sever de biotină apare pierderea de culorii părului şi căderea părului (alopecie). Semnele deficienţei de biotină la om au fost demonstrate la voluntarii consumatori ai unei diete cu deficit de biotină, cuplat cu ingestia unei cantităţi mari de albuş de ou crud. După 3-4 săptămâni au dezvoltat o dermatită uscată descuamativă de tip solzos fin uscat, mai frecvent in jurul ochilor, nasului, şi gurii. După zece săptămâni de dietă deficitară au prezentat oboseală, stări de deprimare şi de somn, cu greaţă şi pierderea poftei de mâncare. Au apărut dureri musculare, hiperestezie şi parestezii, fără modificări ale reflexelor neurologice sau alte semne obiective de neuropatie. Voluntarii, de asemenea, a dezvoltat anemie şi hipercolesterolemie. Biopsiile hepatice în sindromul de moarte infantilă subită au evidenţiat niveluri scăzute de biotină. Marea majoritate a sugarilor afectaţi de acest sindrom au fost hrăniţi artificial (sticlă).

Grupurile cu risc de deficit:

  • pacienţi menţinuţi pe regim total de nutriţie parenterală
  • persoanele care consumă cantităţi mari de albuş crud de ou
  • pacienţii hemodializaţi
  • diabet zaharat
  • persoanele care primesc pe termen lung anumite tratamente de terapie anticonvulsivantă
  • persoanele cu deficit de biotinidaze sau deficit de holocarboxil sintetaza (HCS) (defect genetic)
  • pacienţi cu sindrom de malabsorbţie, inclusiv sindrom de intestin scurt
  • sarcina poate fi asociată cu deficit marginal de biotină

Aportul de referinţă de biotină prin dietă (ARD)

Populaţie Vârsta Cantitate
sugari < 6 luni 5 micrograme (AD)
nou-născuţi 7 – 12 luni 6 micrograme (AD)
copii 1 – 3 ani 8 micrograme (AD)
copii 4 – 8 ani 12 micrograme (AD)
copii 9 – 13 ani 20 micrograme (AD)
copii 14 – 18 ani 25 micrograme (AD)
adulţi > 14 ani 30 micrograme (AD)
sarcină 30 micrograme (AD)
alăptarea 35 micrograme (AD)

*) AD  – aport adecvat

Poate mai vrei sa afli si urmatoarele:

loading...

Lasa comentariul tau mai jos: